- fracţiúne
- s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. fracţiúnii; pl. fracţiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
fracţiune — FRACŢIÚNE, fracţiuni, s.f. Parte distinctă dintr un întreg, dintr un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorităţii membrilor acelui partid. 3. Grup format din… … Dicționar Român
fracţionism — FRACŢIONÍSM s.n. Acţiune dusă de o fracţiune (2). [pr.: ţi o ] – Fracţiune + suf. ism. cf. (pt. sens) rus. f r a c t i o n n o s t . Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 fracţionísm s. n. (sil. ţi o ) Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
divizionar — DIVIZIONÁR, Ă, divizionari, e, adj. 1. (În sintagma) Monedă divizionară = monedă măruntă de metal, reprezentând o fracţiune a unităţii băneşti legale; p. gener. monedă de valoare mică; bani mărunţi, mărunţiş. 2. Care ţine de o divizie (1),… … Dicționar Român
camă — CÁMĂ, came, s.f. Proeminenţă sau şanţ pe suprafaţa unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 cámă s. f., g. d. art. cámei; pl.… … Dicționar Român
fracţie — FRÁCŢIE, fracţii, s.f. (Uneori urmat de determinarea ordinară ) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ♢ Fracţie zecimală = fracţie al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din fr.… … Dicționar Român
grup — GRUP, grupuri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelaşi fel, reunite pe baza caracteristicilor funcţionale şi alcătuind un tot. Grup electrogen. ♢ Grup… … Dicționar Român
mesager — MESAGÉR, Ă, mesageri, e, s.m. şi f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea … Dicționar Român
aleurit — ALEURÍT s.n. Rocă sedimentară detritică, neconsolidată, formată din fragmente de minerale şi de roci cu dimensiunile foarte mici. ♦ Fracţiune din sedimente cu aceeaşi granulaţie. [pr.: le u ] – Din fr. aleurite. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003 … Dicționar Român
aripă — ÁRIPĂ, aripi, s.f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte şi al unor mamifere, care serveşte la zbor. ♢ expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independenţă, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a… … Dicționar Român
bucată — BUCÁTĂ, (I) bucăţi, (II) bucate, s.f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr un corp solid, dintr un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin de drum , de cale sau presupunând această determinare) Distanţă, porţiune. ♦ (Determinat prin de vreme , de … Dicționar Român